2003
Raportul Comisiei Europene privind România

[...]

Concluzii

România continuă să îndeplinească criteriile politice.

Există voinţă politică de a realiza reforma în justiţie şi administraţie şi au fost lansate, în ultimul an, o serie de iniţiative pozitive de reformare a administraţiei publice şi justiţiei. De exemplu, Statutul Funcţionarului Public a fost revizuit şi a fost iniţiată o reorganizare majoră a sistemului instanţelor de judecată. Cu toate acestea, procesul de reformă este doar în faza de început. Administraţia publică românească continuă să se caracterizeze prin proceduri greoaie, grad limitat de transparenţă şi o capacitate limitată de punere în aplicare a politicilor publice. În sistemul judiciar trebuie să se realizeze atât o îmbunătăţire a gestiunii cazurilor şi consistenţei deciziilor, cât şi o creştere a gradului de independenţă al justiţiei. Aceste probleme cheie trebuie rezolvate urgent.

România trebuie, în continuare, să elaboreze o strategie având ca scop reforma politicilor şi procesului legislativ. S-a înregistrat un oarecare progres prin restrângerea utilizării ordonanţelor de urgenţă. Adoptarea legilor pentru libertatea accesului la informaţie şi transparenţa procesului legislativ reprezintă de asemenea o evoluţie pozitivă, insa aceste legi nu au fost decât parţial puse în aplicare. Reforma constituţională a sistemului parlamentar trebuie însoţită de măsuri care să mărească capacitatea Parlamentului de a examina în mod efectiv proiectele de legi.

În România, coruptia continuă să fie un fenomen larg răspândit şi să afecteze societatea sub toate aspectele sale. O serie de măsuri importante au fost lansate în decursul perioadei de raportare, dar punerea în practică, pe ansamblu, a politicii de combatere a corupţiei a fost limitată. Măsurile luate mai trebuie şi să aibă efect şi, în acest sens, sunt necesare eforturi substanţial sporite.

România continuă să respecte drepturile omului şi libertăţile fundamentale. Ea a înregistrat progrese apreciabile într-o serie de sectoare importante.

Au fost create structuri pentru aplicarea legislaţiei în domeniul anti-discriminării şi au fost sancţionate o serie de cazuri de discriminare. A fost consolidată capacitatea instituţională a Avocatului Poporului. Progresele deosebite în domeniul reformei sistemului de protecţie a copilului, consemnate în raportul de anul trecut, au continuat şi în acest an şi s-au înregistrat noi initiative pentru consolidarea drepturilor minorităţilor naţionale. A continuat aplicarea strategiei pentru comunitatea romă, deşi lipsa resurselor a dus la rezultate limitate. În mod similar, deşi procesul de restituire a proprietăţilor a continuat, el este departe de a fi finalizat.

Au fost iniţiate reforme şi în alte domenii, precum: modernizarea poliţiei, îmbunatăţirea asistenţei acordate persoanelor cu handicap, reducerea excluderii sociale, ameliorarea dialogului social. Până în prezent, activităţile principale din aceste domenii au constat în elaborarea de strategii şi pregatirea cadrului legislativ. Provocarea pentru viitor o constituie aplicarea eficientă a acestor iniţiative. Chiar dacă propunerile de reformă a Codului penal reprezintă un pas înainte, sunt necesare în continuare eforturi sporite pentru a consolida libertatea de exprimare. Sunt de asemenea necesare măsuri suplimentare pentru a reduce suprapopularea în inchisori.

România poate fi considerată ca o economie de piaţă funcţională din momentul în care progresele deosebite înregistrate până acum vor fi continuate în mod decisiv. În plus, se impune punerea în practică energică şi susţinută a programului de reformă structurală, pentru ca România să fie capabilă să facă faţă, în viitorul apropiat, atât presiunii concurenţiale, cât şi forţelor de piaţă din interiorul Uniunii Europene.

Au fost facute în continuare progrese în ceea ce priveşte stabilitatea macroeconomică, dat fiind că rata inflaţiei şi-a mentinut tendinţa de scădere de la nivelul relativ înalt înregistrat anterior, în ciuda efectuării de ajustari a preţurilor controlate. Poziţia externă a rămas în continuare sustenabilă, iar politica fiscală prudentă. Măsurile de îmbunătăţire a administraţiei fiscale sunt progresiv puse în aplicare. Angajamentele de a controla fondul de salarii în sectorul public au fost respectate, pe ansamblu, şi au fost iniţiate o serie de acţiuni pentru întărirea disciplinei financiare a întreprinderilor; concretizate în special prin relativa accentuare a disponibilităţii de a deconecta utilizatorii cu restanţe de plata la consumul de energie. Privatizarea şi restructurarea întreprinderilor de stat s-a accelerat. Proprietatea de stat a scăzut şi în sectorul bancar, care a continuat să-şi dezvolte rolul său de intermediere. Măsuri administrative de îmbunătăţire a mecanismelor de intrare şi ieşire de pe piaţă au fost iniţiate, concomitent cu diverse iniţiative de îmbunătăţire a mediului de afaceri.

Autorităţile trebuie acum să consolideze progresele îinregistrate în aceste domenii, şi în acelaşi timp să abordeze cu hotărâre domeniile unde progresele au fost insuficiente. Pentru menţinerea trendului de creştere a stabilităţii macroeconomice, măsurile recente de întărire a caracterului restrictiv al politicii monetare trebuie să fie însoţite de politici fiscale şi salariale prudente, precum şi de reducerea în continuare a deficitului cvasi-fiscal. Previziunile fiscale pe termen mediu trebuie de asemenea să fie consolidate prin înregistrarea de progrese în domeniul reformei cheltuielilor şi prin îmbunătăţirea gradului de respectare a sistemului de taxe. Acestea vor contribui la consolidarea disciplinei financiare a întreprinderilor, care rămâne una din problemele cheie nerezolvate. Măsurile trebuie să se concentreze pe cauzele care stau la baza acumulării continue a arieratelor la bugetul de stat şi în sectorul energetic. Eforturile de ameliorare a funcţionării mecanismelor de piaţă trebuie să fie însoţite de o mai mare disponibilitate către închiderea întreprinderilor cu pierderi şi către stabilirea unor preţuri pentru gazele naturale care să reflecte mai bine costurile pe termen scurt şi lung. După ce a depăşit faza iniţială, restructurarea şi privatizarea sectoarelor cheie, cum ar fi cel energetic, minier şi de transport, trebuie continuate. Acesta vor contribui substanţial la dezvoltarea unei economii de piaţă funcţionale şi la dezvoltarea capacităţii României de a face faţă presiunilor concurenţiale şi forţelor de piaţă din interiorul Uniunii.

România a înregistrat progrese constante în ceea ce priveşte adoptarea legislaţiei comunitare şi va reusi să transpună acquis-ul înainte de data planificată pentru aderare, cu condiţia menţinerii ritmului actual. Punctele slabe în procesul legislativ se referă la calitatea inegală a legislaţiei adoptate şi la faptul că, în unele cazuri, vor fi necesare revizuiri înainte ca legile să poată fi aplicate.

În domeniul pieţei interne, România a continuat să facă progrese în ceea ce priveşte transpunerea legislaţiei specifice referitoare la libera circulaţie a mărfurilor şi achiziţii publice. O atenţie deosebită trebuie acordată dezvoltării capacităţii de administrare a acquis-ului pe achiziţii publice, produse alimentare şi siguranţă alimentară. România trebuie, de asemenea, să continue analiza măsurilor care ar putea fi incompatibile cu principiul liberei circulaţii a mărfurilor. Progresul înregistrat în domeniul liberei circulaţii a persoanelor este limitat, iar eforturile suplimentare trebuie concentrate acum pe pregătirea punerii în practică a acquis-ului din domeniul recunoaşterii reciproce a calificării profesionale. Activitatea de identificare a barierelor din calea liberei circulaţii a serviciilor a continuat, deşi au fost îndepartate doar câteva dintre restricţii. În timp ce alinierea cu acquis-ul referitor la libera circulaţie a capitalului s-a îimbunătăţit în mod constant, eforturi sporite sunt necesare pentru îmbunătăţirea sistemelor de plăţi şi intensificarea luptei împotriva spălării banilor.

România a făcut progrese în domeniul legislaţiei companiilor comerciale. Punerea în practică a noilor reglementări din domeniul contabilităţii şi auditului financiar trebuie să aiba prioritate. Este nevoie de eforturi suplimentare pentru protejarea proprietăţii industriale şi intelectuale. În domeniul concurenţei, în timp ce legislaţia anti-trust este în mare parte aliniată la reglementările europene relevante, în ceea ce priveşte ajutoarele de stat nu există încă suficient control asupra lor. În sectorul siderurgic, obligaţiile României referitoare la transparenţa în ceea ce priveste acordarea ajutoarelor de stat directe şi indirecte trebuie să fie respectate în continuare.

Au fost înregistrate progrese şi în transpunerea acquis-ului pe agricultură şi restructurarea sectorului agricol. Punerea în aplicare a legislaţiei din domeniu este îgreunată de capacitatea de administrare şi conducere limitată. De aceea, o atenţie deosebită trebuie acordată consolidării capacităţii administrative de punere în practică şi aplicare a acquis-ului, în special în sectorul veterinar şi fitosanitar. În sectorul pisciculturii, s-a înregistrat doar un progres limitat, precum şi întârzieri în transpunerea acquis-ului, în special cel referitor la Registrul Vaselor de Pescuit. Capacitatea administrativă trebuie consolidată în mod considerabil.

România a continuat să progreseze, în domeniul transportului, atât în ceea ce priveşte alinierea legislaţiei cu acquis-ul comunitar, cât şi crearea structurilor administrative necesare, însă aplicarea măsurilor de siguranţă maritimă rămâne un motiv de preocupare. Trebuie acordată prioritate dezvoltării instituţiilor care să aplice noua legislaţie, cât şi obţinerii finanţărilor necesare pentru investiţiile serioase necesare în domeniu.

România a înregistrat progrese în alinierea cu acquis-ul din domeniul politicii fiscale, iar acum trebuie să acorde o atenţie deosebită modernizării administraţiei fiscale şi îmbunătăţirii sistemelor IT. Adoptarea noului Cod al Muncii a fost un pas important înainte în alinierea la acquis-ul din domeniul politicii sociale şi de ocupare a forţei de muncă. Eforturile viitoare trebuie să se concentreze pe asigurarea aplicării diferitelor iniţiative luate şi pe consolidarea capacităţii administrative. Progresul legislativ realizat în sectorul energetic este necesar să fie acompaniat de crearea de structuri pentru punerea în practică efectivă, care să ducă la reforma structurală şi la îmbunătăţirea pieţei interne a energiei.

Bazele legislative ale unei politici industriale moderne au fost puse, iar principala provocare este acum punerea ei în practică, având în vedere că slăbiciunile structurale limitează capacitatea de aplicare şi respectare a legilor. Eforturi considerabile au fost făcute pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri, deşi situaţia sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii rămâne dificilă. România a înregistrat progrese importante în domeniul telecomunicaţiilor, prin crearea unei autorităţi de reglementare, prin liberalizarea pieţei telecomunicaţiilor şi alinierea legislaţiei cu noul acquis din domeniu.

Cadrul instituţional pentru politica regională şi pentru coordonarea instrumentelor structurale nu este înca clar definit şi trebuie puse în practică reglementari specifice referitoare la administrare şi control financiar. Eforturi considerabile sunt necesare, în continuare, pentru a aduce capacitatea administrativă la nivelul cerut. În domeniul protecţiei mediului, deşi România a transpus o parte considerabilă din legislaţia comunitară, capacitatea administrativă şi resursele financiare dedicate sectorului raman necorespunzatoare.

Alinierea legislativă în domeniul sănătăţii şi protecţiei consumatorului a continuat, şi România a înregistrat progrese în ceea ce priveşte activitatea de supraveghere a pieţei şi coordonarea activităţilor de control între ministerele şi autorităţile relevante.

S-a înregistrat progres legislativ în cele mai multe sectoare din domeniul justiţiei şi afacerilor interne, şi in special în ceea ce priveste migraţia, combaterea crimei organizate, lupta contra spălării banilor şi cooperarea judiciară în cauze civile. Totuşi, capacitatea de punere în aplicare rămâne scăzută în aproape toate sectoarele şi România trebuie să depună eforturi sporite în vederea dezvoltării capacităţii administrative şi de cooperare inter-instituţională.

S-au înregistrat progrese şi în domeniul politicii vamale, deşi mai trebuie depuse eforturi pentru a combate corupţia din cadrul Administraţiei Vămilor şi pentru a se pregăti din timp pentru aplicarea măsurilor ce vor fi introduse în momentul aderării. Progrese considerabile s-au înregistrat în domeniul controlului financiar. Eforturile din domeniu vor trebui să se concentreze, în perioada următoare, pe punerea în practică a unor sisteme riguroase de control financiar, pe finalizarea procesului de armonizare legislativă şi pe consolidarea capacităţii administrative.

S-au înregistrat şi continuă să se îinregistreze progrese constante în ceea ce priveşte celelalte capitole de acquis.

Într-un număr de sectoare importante, continuă să existe un decalaj serios între progresele înregistrate în domeniul armonizării legislative şi capacitatea limitată, pe ansamblul ei, a administraţiei publice de a aplica şi pune în practică legislaţia nou adoptată. Acest lucru reprezintă o constrângere majoră în ceea ce priveşte pregătirile pentru aderare ale României, iar soluţionarea sa depinde de realizarea unei reforme structurale atotcuprinzătoare atât a administraţiei publice, cât şi a sistemului judiciar. Problemele în cauza depăşesc cadrul procesului de adoptare a acquis-ului şi se răsfrâng asupra modului de gestionare a asistenţei financiare din partea UE. S-au înregistrat progrese şi în crearea structurilor institutionale necesitate de acquis, deşi ele au fost inegale.

În cadrul negocierilor de aderare, au fost închise provizoriu 20 de capitole. Angajamentele luate în cadrul procesului de negociere au ca dată de referinţă pentru aderare anul 2007. Ele sunt îndeplinite la timp în general, desi s-au inregistrat şi o serie de întârzieri în anumite domenii.

[...]