18.09.2002, conferinţă de presă

Întrebări şi răspunsuri

Adriana Duţulescu, Naţional

Câţi membri are partidul dumneavoastră în acest moment şi dacă vă gândiţi cu îngrijorare la reînscrierea partidului, conform noii legi a partidelor politice care stabileşte un minim de 50.000 de membrii?

Cosmin Alexandru

URR are în acest moment 10 250 membri fondatori. De la lansarea publică a partidului din luna iulie s-au mai înscris 1 500 aderenţi în toată ţara şi ne întâlnim individual cu fiecare dintre ei pentru a vedea în ce măsură vor să devină membri ai URR. Ei se vor putea înscrie ca membri în organizaţiile locale URR pe care le înfiinţăm acum. În luna octombrie vom lansa într-o conferinţă de presă organizaţiile locale URR din 7 judeţe, plus pe cele din sectoarele municipiului Bucureşti.

Sentimentul pe care-l trăim legat de cele 50000 de semnături nu este de îngrijorare ci de nemulţumire, de frustrare. Aceasta pentru că este o măsură incorectă din toate punctele de vedere. E o măsură care, din informaţiile pe care le avem, nu există în nici o ţară civilizată din Europa. Din nefericire asistăm din nou la aplicarea unei democraţii profund originale şi păguboase în România. De exemplu pentru a înfiinţa un partid politic în Germania este nevoie doar de 5 membri fondatori.

În ce măsura România este "mai cu moţ" decât Germania încât îi trebuie 50.000 de membri - e un lucru la care guvernanţii sau, mă rog, Parlamentul care votează astfel de aberaţii trebuie să răspundă.

În ceea ce ne priveşte, noi le vom strânge, nu asta o să fie problema.

Adrian Pop

Aş vrea să adaug la cele spuse de Cosmin, că a fost mult mai greu să strângem cele 10250 de semnături decât ne va fi să le obţinem pe cele 50000 având o bază stabilă de membri.

Adrian Stanciu

Am şi eu un mic comentariu dacă îmi permiteţi.

Problema aici e din nou o problemă de scop şi de logică a actului politic. Ce se urmăreşte cu această poveste: să se excludă partidele care nu pot strânge 50.000 de semnături? Pot să strângă toate, nu asta e problema. Nici pentru noi, nici pentru ceilalţi.

Problema e că în loc să ne ocupăm de ce trebuie, ne ocupăm de strâns semnături şi că astfel de metode represive n-au oprit niciodată "şmecherii", i-au oprit doar pe oamenii oneşti.

Despre ce vorbim de fapt? Este o încercare a unei oligarhii politice care trăieşte într-un sistem închis de a închide şi mai tare sistemul. Adică - dacă noi suntem aici la masa bucatelor, de ce să mai vină şi alţii.

Astăzi în conducerea partidelor politice sau majorităţii partidelor politice sunt membri din CFSN. În fapt, de 12 ani clasa politică nu s-a schimbat, s-a vânturat doar de la un partid la altul: "n-a mers la ăsta, mă duc la altul".

"N-a mers la PSD mă duc la APR, n-a mers la APR mă fac liberal, nu merge nici la liberali, voi găsi ce să fac".

Această clasă politică încearcă să se perpetueze, iar prin noua lege a partidelor politice nu produce decât daune la nivelul societăţii şi nici un fel de beneficii.

Adriana Duţulescu, Naţional

Va avea URR candidaţi la alegerile locale şi parlamentare din 2004?

Cosmin Alexandru

Da. Intenţionăm să participăm la alegerile din 2004: şi la cele locale, şi la cele generale.

Adriana Duţulescu, Naţional

V-aş ruga să ne spuneţi care este relaţia dintre URR si NDI, care este relaţia dintre URR si Dorin Marian, Cătălin Harnagea si Emil Constantinescu?

Cosmin Alexandru

Raporturile noastre cu NDI sunt, sau mai degrabă au fost – pentru că nu ne-am mai întâlnit de mult - unele de colaborare. Din câte ştiu eu, NDI are astfel de raporturi de colaborare cu toate partidele politice din România. Noi am stat de vorbă cu ei, ne-am consultat şi atât. Nu avem nici un fel de raporturi aparte cu NDI.

Legat de Dorin Marian şi Cătălin Harnagea -  nu avem nici un fel de relaţie specială cu nici unul dintre ei.

Cât despre Emil Constantinescu, am mai spus-o şi o repet. Între URR şi Emil Constantinescu nu a existat, nu există şi nici nu intenţionăm să existe nici un fel de legătură.

Adriana Duţulescu, Naţional

Pentru domnul Cosmin Alexandru: dacă este adevărat că Dumneavoastră sunteţi un prieten apropiat al lui Dragoş Constantinescu?

Cosmin Alexandru

Nu suntem în situaţia în care să ne considerăm prieteni, pentru că n-am fost niciodată prieteni. Ne-am cunoscut, mai mult de atâta n-am ce să spun, dar nu l-am mai văzut de aproape 2 ani. Nu ştiu ce face, nici cum face, nu suntem în nici un fel de relaţii, nu ne sunăm, nu ne scriem, nu suntem prieteni.

Adriana Duţulescu, Naţional

Este domnul Costin Borc (Lafarge România) membru al URR?

Cosmin Alexandru

Nu-l cunosc. Tot respectul, dar nu am avut nici un fel de discuţii legate de apartenenţa d-lui la URR.

Adriana Duţulescu, Naţional

Care este parerea dumneavoastră despre inflaţia de partide ale tinerilor din peisajul politic românesc (PT – Raj Tunaru , PND – Comşa) ?

Cosmin Alexandru

Era un lucru la care ne aşteptam. În mod evident, o mişcare ca a noastră trebuia să producă o reacţie de răspuns a organismului bolnav care este clasa politică actuală.

O primă reacţie a fost că a început să existe mai multă presiune în interiorul partidelor pentru ca tinerii să acceadă în funcţii de conducere, să devină mai vizibili, atât la interiorul cât şi la exteriorul formaţiunilor.

O a doua reacţie a fost aceasta: anumite partide, cum e cazul PSD-ului, şi-au creat apendice de genul Partidului Tineretului. Aşa cum au creat şi PRM-ul şi acum trebuie să se descurce cu el, PSD  a creat acum Partidul Tineretului. Tot ei trebuie să se descurce cu acest partid.

Nu e problema noastră în nici un fel, noi ne vedem de treabă.

Adrian Stanciu

Totuşi, vreau să menţionez faptul că partidele existente, parlamentare şi neparlamentare, au început să-şi pună serios problema promovării tineretului în rândurile lor. Considerăm ca e un fenomen bun şi noi ne bazăm pe faptul că acţiunea noastră politică va da exemple pe care celelalte partide le vor urma. Şi ne bucurăm de acest lucru. Nu ţinem neapărat să fim monopolişti pe ideile sau pe principiile noastre. Am fi foarte bucuroşi dacă toată lumea le-ar adopta.

Iulia Nueleanu, Curentul

1. De ce înfiinţarea partidului Dumneavoastră a fost învăluită aşa, în mister, toată lumea a aflat de la cunoştinţe, pe căi mai mult sau mai puţin oculte. Noi suntem obişnuiţi ca partidele să se înfiinţeze în urma unui Congres, la care să fie aleasă conducerea, să fie invitată şi presa. Asta era nelămurirea mea. De ce a fost nevoie de atât mister?
2. Din câte îmi aduc aminte, la început aţi declarat că nu vor ieşi în faţă decât 5-6 membri din conducere, pentru că ceilalţi sunt oameni cu poziţii-cheie în diverse companii, iar ieşirea lor la rampă le-ar periclita poziţiile. Este acesta o lipsă de responsabilitate, o lipsă de curaj în asumarea acestei misiuni politice a membrilor URR?
3. În aceste zile au loc discuţii, tatonări, în vederea creării unei posibile forţe de dreapta pentru alegerile din 2004. Aţi participat, v-aţi întâlnit cu vreunul din actorii acestei mişcări politice în acest sens?

Cosmin Alexandru

Să luăm întrebările pe rând.

Legat de lansare: Într-adevăr, o lansare mai neobişnuită, dar în mod intenţionat, pentru că ne-am propus să avem o lansare care să atragă atenţia într-un mod diferit de celelalte partide. Venim dintr-un mediu care nu e public, noi nefiind persoane publice înainte de apariţia partidului, şi ne-am gândit că este de dorit şi pentru noi, şi pentru restul lumii, să ne putem prezenta iniţial printr-un vehicul media de la cap la coadă: cine suntem, ce facem, ce vrem.

Am decis, într-o primă fază, să ieşim doar noi 5 pentru că, într-adevăr, colegi ai noştri şi-au manifestat ei personal reticienţa în a face publică apartenenţa la o companie sau alta care era în legătură cu statul şi, deci, asupra căreia Guvernul, respectiv miniştrii, pot avea o influenţă foarte mare. A fost o balansare pur şi simplu a ceea ce pierdem şi a ceea ce câştigăm dintr-o  astfel de poziţionare. Nu e o lipsă de responsabilitate, a fost pur şi simplu dorinţa de a evita să ieşim în faţă neobţinând nici un avantaj şi periclitând, prin asta, poziţiile unora dintre noi. Ei vor ieşi cu siguranţă toţi în faţă, nu e nimic misterios şi nu e nimic anonim în asta, doar că a trebuit ca activitatea partidului să devină mai concretă, să fie mai clar cine suntem şi ce vrem, astfel încât atacurile asupra noastră să aibă mult mai puţine şanse de succes.

Adrian Stanciu

Scuză-mă, am o mică remarcă aici. Spuneaţi mai devreme că ne-am lansat într-un fel neobişnuit şi pe care nu l-aţi mai văzut la alte partide. Sperăm din toată inima să facem numai lucruri pe care nu le-aţi mai văzut la alte partide, pentru că ceea ce vedem la alte partide nu ne place. Nu spun prin asta că diferenţierea e un scop în sine, dar spun că veţi vedea la şi de la noi multe lucruri neobişnuite. Iar în momentul în care vom deveni obişnuiţi, ar trebui să ne cam desfiinţăm.

Cosmin Alexandru

Legat de coaliţie. Am auzit de astfel de discuţii, am auzit de iniţiativă. Nu suntem în discuţii cu nimeni, în principiu nu ne interesează să participăm la aşa ceva. Ne-am lansat ca fiind un vehicul politic diferit şi vom rămâne aşa.

Intenţionăm să participăm în alegeri fără nici un fel de coaliţie preelectorală.  

Adrian Pop

Cosmin a fost plecat şi nu a participat la masa rotundă. Eu, împreună cu Adrian Stanciu, am fost invitaţi şi am participat la acea întâlnire în Sala Rondă de la Intercontinental, unde s-a lansat ideea unui vehicul comun de dreapta.

Intenţia noastră a fost să transmitem şi către ceilalţi parteneri politici din zona dreptei cine suntem, cu ce se mănâncă URR şi ce vrem să facem. În nici un caz nu au fost discuţii sau tatonări de alianţe sau de altfel de apropieri.

Adriana Duţulescu, Naţional

Îmi cer scuze că insist atât. Asta este pentru că până în momentul de faţă nu aţi ieşit la rampă.

Cosmin Alexandru

De aceea suntem aici, la dispoziţia dumneavoastră.

Adriana Duţulescu, Naţional

O să revin asupra întrebării legate de relaţia Dumneavoastră cu NDI. S-a spus că URR este un proiect al NDI, că URR este Fidesul românesc. V-aş ruga să ne spuneţi care este poziţia Dumneavoastră faţă de această afirmaţie care s-a făcut în mediul politic şi în presă.

Şi a doua întrebare: atunci când URR era în fază de proiect, Dumneavoastră spuneaţi că politicul este ceva distructiv şi că nu vreţi să fiţi decât nişte manageri care să gestioneze resursele acestei ţări. V-aş ruga să ne spuneţi dacă vă mai menţineţi această poziţie.

Cosmin Alexandru

 URR nu este un proiect al NDI-ului, aşa cum URR nu este un proiect al nimănui altcuiva decât a celor care am participat la crearea lui.

Şi am spus că vrem să fim nişte oameni politici care să aducem din mediul economic din care venim, din mediul managerial, o altă concepţie despre politică. Şi anume că politica nu înseamnă negocieri nesfârşite şi înţelegeri bipartite, tripartite şi cvadripartite între toate partidele politice dintr-o ţară.

Politicienii care sunt plătiţi din banii noştri n-ar trebui să se preocupe în a face şi desface alianţe între ei, în a-şi da poziţii, locuri, comisioane, funcţii, comitete şi comisii, ci ar trebui să se ocupe de administrarea eficientă a resurselor ţării. Când oamenii când îi votează, de aceea îi votează. Să se ducă acolo şi să le facă lor viaţa mai bună. Acesta este scopul oamenilor politici, din punctul nostru de vedere. Noi, ca manageri, facem viaţa mai bună sau avem o mare contribuţie în a face viaţa mai bună oamenilor de lângă noi. Zeci, sute, mii, fiecare cât putem.

Zicem că putem să facem asta şi în politică, pentru un număr mai mare de oameni şi credem că focus-ul continuu al clasei politice înăuntrul ei, tot timpul către interior - către ce se întâmplă între ei, cine cui îi ia scaunul de sub fund - este complet neproductiv şi complet împotriva principiului de relevanţă politică care există în toate ţările europene pentru societate, pentru cei care votează.

Adrian Stanciu

Am fost şi eu la acea masă rotundă acum două zile. S-au folosit două cuvinte pe care le detest îngrozitor: unul este coagulare şi altul este aglutinare. Despre cum se coagulează şi se aglutinează dreapta. S-a discutat şase ore, nu a fost abordat nici un subiect concret, şi nu a fost pus nici un subiect pe masă care să intereseze cetăţeanul care-i plătea pe oamenii de acolo şi pe noi. M-am dus că trebuia să văd cum e, dar nu aşa se face. Sau nu aşa credem noi că se face.

Dan Tapalagă, Radio BBC

Vreau să ne spuneţi ce credibilitate credeţi că o să aibă acţiunea Dumneavoastră atâta vreme cât spuneţi că proprii membrii rămân în umbră, deoarece de asta depinde mersul afacerilor pe care le au. Deci care-i credibilitatea acţiunii politice şi de ce nu-şi asumă apartenenţa la un partid, chiar cu riscul de a pierde bani, chiar cu riscul de a-şi pune în pericol afacerile. Pentru că altminteri nu văd rostul apartenenţei lor la un partid politic. Deci, pe scurt, ce credibilitate credeţi că aveţi, câtă vreme recunoaşteţi că marja de acţiune politică vă e limitată?

Cosmin Alexandru

Nu cred că marja  de acţiune politică ne e limitată. Spun doar şi am spus şi mai devreme că acţiunea noastră politică e o chestiune în etape. N-aveam cum să arătăm de la bun început o construcţie gata terminată, pentru că nu suntem o construcţie gata terminată. Suntem un partid care ne naştem, care ne construim, cu oameni care decid pentru ei înşişi să iasă în faţă public. Alţii decid să nu iasă. E o decizie a lor, pe care eu n-o comentez şi n-o judec. Eu am decis pentru mine să ies, fiecare decide pentru el să iasă. Nu cred că e o problemă de lipsă de credibilitate. În cursul lunii octombrie, veţi vedea pe site-ul nostru şi organizaţiile locale pe care le înfiinţăm. Aşa cum la momentul acesta noi suntem 5 oameni, cu 5 poze, cu 5 CV-uri, vor fi în fiecare oraş şi în fiecare organizaţie locală înfiinţată câte 5 oameni, cu 5 poze, cu 5 CV-uri.

Vor fi foarte curând pe site-ul nostru sute de oameni, cu poze, cu CV-uri, cu declaraţii, cu luări de poziţii, cu puncte de vedere. Doar că e o chestiune de etape. Nu aveam cum să facem totul odată.

Dan Tapalagă, Radio BBC

Întrebarea mea e mult mai specifică. Vreau să spuneţi foarte clar. Atâta vreme cât URR propune altceva, un alt fel de a face politică şi o altă viziune asupra societăţii, de ce proprii dumneavoastră membri legitimează o stare de fapt şi anume: stau în umbră să nu deranjez puterea, pentru că afacerile mele merg atâta vreme cât ministrul cutare nu e atacat şi aşa mai departe.

Vrând - nevrând, trebuie să recunoaşteţi că legitimaţi o stare de fapt.

Cosmin Alexandru

N-o legitimăm, pentru că ei nu sunt oameni de afaceri. Ei nu au afaceri ale lor, care depind de Guvern, nu vor să deranjeze Guvernul. Situaţia este exact invers. Ei sunt, majoritatea, oameni angajaţi în firme pe care Guvernul le poate deranja.

Dan Tapalagă, Radio BBC

Şi de ce nu-şi asumă chestiunea asta?

Cosmin Alexandru

Pentru că nu e despre ei. E o problemă a poziţiei lor în firmă, şi n-au de ce să pună la risc toată firma, doar pentru că ei au o atitudine politică. Lucrul ăsta se va întâmpla în momentul în care vehiculul politic va fi suficient de masiv şi de puternic ca să nu mai permită astfel de scăpări democratice ale Guvernului Năstase. E o chestiune de timp, atât.

Adrian Stanciu

Eu cred că mai e o întrebare care ar trebui pusă în acelaşi timp şi este una legitimă. De ce se tem oamenii aceştia? Ceva se întâmplă. În această ţară, politica şi atitudinea împotriva Guvernului şi a instituţiilor la putere este periculoasă. Nu e atât de periculoasă încât să justifice foarte multă protejare. Vorbim aici de oameni tineri, care sunt la început de carieră şi care sunt în poziţii foarte vulnerabile. Care, iată, nu sunt dispuşi să-şi rişte toată viaţa şi toată cariera de dragul acestui crez politic. Ce să fac, să dau în ei, să mă iau de ei? Sau să lucrez mai departe cu ei?

Dan Tapalagă, Radio BBC

Scuzaţi-mă că insist poate prea mult asupra acestui subiect, dar cine credeţi că o să vi se mai alăture, în condiţiile în care chiar dumneavoastră transmiteţi mesajul ăsta: e periculos să fii potrivnic partidului de guvernământ?

Cosmin Alexandru

Cei care sunt potrivnici partidului de guvernământ. Pentru unii e periculos, pentru alţii nu e periculos. Sunt alegeri personale pe care fiecare le face.

Adrian Pop

Nu e vorba de a proteja oameni care sunt împotriva partidului de guvernământ sau care se manifestă, poate, împotriva partidului de guvernământ. Vrem să protejăm acei oameni care pot să-şi pună firma în pericol şi poate cariera, dezvăluind apartenenţa la URR. Asta e tot.

Oana Matei, AM PRESS

Vroiam să vă cer mai mult un comentariu la o afirmaţie a lui Cristian Boureanu, preşedintele TNL-ului, care, referitor la URR, a spus că este o formaţiune politică fără viitor, atâta vreme cât liderii nu aleg între a face politică şi a face afaceri.

Cosmin Alexandru

A descoperit piatra filozofală dl. Boureanu. Şi a decretat că asta e realitatea.

Oana Matei, AM PRESS

A spus că din proprie experienţă. Dumneavoastră aţi optat pentru politică în detrimentul afacerilor.

Cosmin Alexandru

Da.

Oana Matei, AM PRESS

Aţi renunţat la afaceri în acest moment?

Cosmin Alexandru

 N-am renunţat, dar vom renunţa în momentul în care se va pune problema. E o opţiune pe care o facem. N-am venit aicea să ne arătăm lumii şi după aceea să ne vedem de treabă în afaceri. Vrem să intrăm în politică şi să facem schimbarea pe care o dorim în politică. Vom fi oameni politici şi recunoscuţi de societate. Deocamdată, doar ne propunem ca oameni politici.

Teodor Tiţă, Curierul Naţional

După cum ştim bine, în contextul actual nu se poate face politică fără afiliere internaţională. Vroiam să ştiu dacă aveţi de gând să începeţi procedurile pentru a vă afilia la una din cele două mari familii politice. De fapt, la singura la care v-aţi putea afilia, în condiţiile în care există deja un partid afiliat acolo şi recunoscut ca atare şi susţinut.

Cosmin Alexandru

Deocamdată nu este prioritatea noastră, prioritatea noastră numărul unu este construcţia internă. Pentru a ne afilia la ceva, trebuie să ne fie foarte clar ce afiliem la acel ceva când mergem la discuţii. Suntem foarte preocupaţi la momentul acesta de organizaţiile locale, de oamenii de acolo, de a creşte, de a aduce în faţă oamenii care vor şi pot să iasă în faţă, de a crea o masă critică suficient de mare pentru ca să putem mişca lucrurile din loc.

Teodor Tiţă, Curierul Naţional

Potrivit Legii partidelor politice din România, într-o perioadă dată, trebuie să organizaţi un Congres. Când aveţi de gând să-l organizaţi?

Cosmin Alexandru

Probabil că va fi organizat până în alegerile locale sau generale, deci vom intra în alegeri cu un Congres ţinut deja.

Cristian Răducanu, România Liberă

Am o întrebare legată de primul proiect pe care intenţionaţi să-l demaraţi acum, pe 18 septembrie, legat de licee, şi anume dacă aţi stabilit legătura cu anumite licee, şi dacă nu, ce v-a oprit să o faceţi?

Cosmin Alexandru:

N-am stabilit nici un fel de contacte cu liceele până acum, pentru că am vrut în primul rând să facem iniţiativa publică, să fie foarte clar şi la vedere despre ce e vorba, şi ceea ce am propus aici, să putem propune ulterior şi liceelor care vor fi interesate de aşa ceva.

Adrian Stanciu

Din experienţa noastră de până acum, vizibilitatea publică este un argument puternic pentru cei cărora le propunem colaborări de orice fel - pentru a crede şi a înţelege că e o chestie serioasă. Atâta vreme cât o desfăşurăm cumva, în spatele uşilor închise, pare o treabă neserioasă. De aceea ne-am asumat-o, am spus-o lumii, e clar că vrem să o face, am expus principiile şi metodele ei, deci ne va fi mai uşor să "vindem" ideea mai departe.

Roxana Ristache, Cotidianul

Câte filiale aveţi până în momentul de faţă în ţară?

Cosmin Alexandru

Aşa cum am spus, vom anunţa într-o conferinţă de presă şapte organizaţii locale în judeţe (Timiş, Cluj, Iaşi, Braşov, Craiova, Constanţa şi Mureş) şi şase în sectoarele municipiului Bucureşti.

Ion Filipoiu – Societatea Naţională de Radiodifuziune

Am parcurs statutul dumneavoastră şi am văzut că sunteţi organizaţi sau intenţionaţi să vă organizaţi pe regiuni. Nu observ ce aţi făcut cu judeţul Dâmboviţa?

Cosmin Alexandru

Am făcut o greşeală cu judeţul Dâmboviţa, care nu e acolo dintr-o eroare. Ne cerem scuze. Între timp a fost corectată.

Adrian Săndulescu, Transilvania Jurnal

Un subiect actual este ridicarea licenţei OTV-ului. Ce poziţie aveţi despre acest subiect?

Cosmin Alexandru

Poziţia noastră este că licenţa OTV-ului trebuia ridicată de mult. În mod evident, e un post care de multe ori a depăşit limitele decenţei în toate sensurile. Surprinzător pentru noi e că acum pare a fi aşa, un fel de consens politic în a ridica licenţa postului OTV, deşi aceiaşi politicieni care acum sunt în consens -  respectiv primul ministru ca suna acolo în creierii nopţii în direct, Băsescu care a fost acolo şi a stat cinci ore, Guşă care a fost acolo şi a stat şi el cinci ore (de fapt mai toată lumea a fost acolo ) –şi considerau atunci că participarea era legală şi foarte benefică şi se băteau pe umăr cu Dan Diaconescu. Chestia asta ni se pare mai de grabă ciudată. Adică ori cal, ori măgar. Ori eşti cu ei şi atunci e bine să funcţioneze indiferent ce fac, ori, dacă nu eşti cu ei, nu eşti cu ei de la început. Acum scandalul a culminat cu indignarea primului om în stat, dar e un post scandalos de foarte mult timp.

Adrian Săndulescu, Transilvania Jurnal

Aţi primit invitaţie de la OTV?

Cosmin Alexandru

Am primit invitaţii de două ori: imediat după lansare şi la două săptămâni după aceea, dar le-am declinat pentru că ori, ori. Politica românească, apropo de politicianism destructiv, suferă şi din pricina asta foarte mult, nu există repere, nu există limită, nu există lucruri care se fac şi lucruri care nu se fac. Totul se face în funcţie de orientarea de moment, în funcţie de interesul particular, în funcţie de cine face ceea ce face. Punctul nostru de vedere e diferit. Anumite lucruri se fac, anumite lucruri nu se fac, indiferent de poziţia în care te afli.

Dan Tapalagă, Radio BBC

Programul Cornul şi Laptele... L-aţi susţine, e un program social explicat de premier prin faptul că până la urmă sunt partid social democrat şi şi-au îndeplinit una din promisiunile electorale. Susţineţi un astfel de program?

Cosmin Alexandru

Nu. Nu susţinem un astfel de program, nu e o măsură social-democrată, e o măsură prostească, în principal reprezintă o risipă a unor resurse extrem de limitate pe care învăţământul le are. Banii aceia puteau fi cheltuiţi mult mai bine decât atât, iar scandalurile care sunt în curs şi inadvertenţele care se întâmplă sunt o dovadă vie a acestui fapt. Problema învăţământului nu e la corn şi la lapte. Problemele învăţământului, cum a prezentat colegul meu mai devreme, sunt mult mai complicate. Din păcate, acolo unde decizia politică e foarte necesară în a schimba chestiuni structurale în învăţământ, ea nu vine, însă ea îşi face simţit ciocoismul în chestiuni care n-au nici o legătură cu domeniul. Cornul şi laptele... acuma cornul şi laptele la şcoală, mâine pâinea şi salamul la toţi angajaţii, poimâine... ce-i aia?!?!? E o soluţie absolut nelalocul ei.

Adrian Stanciu

Vreau să am un comentariu aici. Publicul românesc nu înţelege noţiunea statului, noţiunea taxelor. Cine ne dă corn şi lapte? Statul, repet, e cineva care ne ia banii din buzunar, se plăteşte pe sine pentru acest drept de a ne lua banii din buzunar, fură jumătate din restul, iar ce rămâne îi dă înapoi sub forma unor programe pe care el le consideră nimerite. Păi minima decenţă ar fi ca aceşti bani pe care ni-i dă înapoi să ni-i dea în programele pentru care l-am numit acolo.  Nu l-am numit acolo să-mi ia 100 lei şi să-mi dea de 40 de lei corn cu lapte. L-am numit să-mi ia 100 de lei şi să-mi dea de 95 de lei educaţie. Hai să înţelegem fenomenul puţin, pentru că sunt banii tot ai noştri, nu-i dă nimeni altcineva.

Cosmin Alexandru

Păstrând o paralelă, este acelaşi principiu care nu e social democrat, repet, este păgubos şi este al Domnului Năstase în mod particular -  de a da într-un mod egal la toată lumea. La fel se întâmplă şi cu căldura. Căldura se subvenţionează pentru toată lumea. În mod necesar, ca om care sunt responsabil pentru taxele pe care le plătesc, dacă aş putea să am un cuvânt de spus, eu aş spune asta Guvernului: nu-mi subvenţionaţi mie căldura. Cu banii pe care mi-i daţi mie pentru căldură şi pe care mi-i pot plăti - pentru că nu am nevoie să-mi subvenţioneze Guvernul căldura, nici apa, nici curentul - daţi-i cuiva care are nevoie. Daţi-le cinci cornuri cu lapte celor care nu au ce mânca. Daţi-le subvenţii pentru căldură celor care tremură de frig şi nu au bani să şi-o plătească. Nu ne subvenţionaţi nouă căldura, şi altora... nu foarte mulţi dintre noi, dar suficient de mulţi. Dacă ar lua banii de la mine şi i-ar da altcuiva, ar face un lucru bun. Pentru că cineva, o persoană, beneficiază cu adevărat de această măsură. Eu nu beneficiez în nici un fel de faptul că mie îmi subvenţionează căldura. Principiul e greşit şi discuţia care am avut-o şi prezentarea pe care am făcut-o de la asta pleacă. De la principii. Principiile sunt greşite. Ele nu sunt social-democrate, ci sunt ale Guvernului Năstase şi sunt profund eronate.

Teodor Tiţă, Curierul Naţional 

Nu cumva atunci când aţi înscris partidul, se poate să mă înşel, aţi făcut o listă cu oamenii care au aderat, fondatorii, şi aţi dat-o autorităţilor? În felul ăsta n-ar şti şi Guvernul cine sunt oamenii ăştia?

Cosmin Alexandru

Guvernul în mod sigur poate şti cine sunt oamenii aceştia. Oricum, probabil că suntem singurul partid din România care a autentificat semnăturile şi listele la notariat, a semnat pentru ele, le-a dus la tribunal ştampilate şi sigilate de la notariat. Am procedat aşa ca să nu avem nici un fel de discuţii. Ei pot afla, dar e cu totul altceva. E o muncă în plus. Măcar să muncească, dacă altceva nu fac. Repet, pentru noi acesta nu este un subiect. E o chestiune de timp. Lucrurile se vor lămuri în maximum o lună de zile. Toată lumea va fi cunoscută public. Nu vom mai avea pe nimeni care să nu vrea să iasă public. Cine nu vrea să iasă public, aşa cum spunea dl. Tapalagă, îşi vede de treabă şi cu asta basta. Mergem înainte cu cei care vor să iasă public. Dar am înţeles într-o primă fază această reţinere. N-o s-o înţelegem mai târziu. N-avem de ce.

Paul Bucinta, Rompres

Apropo de proiectul pe care vreţi să-l iniţiaţi în licee. Ce va face să credeţi că elevii, respectiv studenţii, sunt dezorientaţi şi nu ştiu ce vor să facă? După părerea mea, problema este că, după ce termină şcoala, nu prea au unde să se ducă. Nu prea au locuri de muncă.

Cosmin Alexandru

Iarăşi e o chestiune de principiu.  Nu prea au unde să se ducă, pentru că nu prea au ce să ofere unde se duc. Ne face să credem că ei sunt dezorientaţi – pe mine unul cel puţin – faptul că până acuma am văzut câteva sute la interviuri. Începem interviuri de angajare şi ei nu ştiu pe ce lume sunt. Nu ştiu de ce au făcut ce au făcut, ce finalitate are ce au învăţat. N-au nici cea mai vagă idee dacă manualele după care studiază au vreo legătură cu realitatea.

Fac eforturi uriaşe, unii dintre ei în organizaţii studenţeşti, care sunt la iniţiativa studenţilor şi sunt desfăşurate de studenţi, pentru a surmonta acest handicap pe care şcoala îl inoculează. Au, majoritatea dintre ei, o educaţie care vine încă din clasele primare. Sistemul de învăţământ e făcut în ideea soluţiilor unice. Se prezintă problema şi se spune: soluţia este asta. Dacă ai vreo altă idee, e greşit. Din start e greşit. Ca principiu e greşit.  N-ai nici o treabă să gândeşti. Ai nimerit soluţia, e bine. N-ai nimerit-o, pleci acasă, vii la anul.

Lucrurile nu se întâmplă aşa în viaţa reală. În viaţa reală, majoritatea covârşitoare a problemelor au mai multe soluţii. Dar ţine de un tip de gândire pe care sistemul de educaţie şi învăţământ trebuie să îl formeze. Ori, într-adevăr, oamenii care ies din facultate, sunt dezorientaţi. E o dezorientare care pleacă de la bază.

Adrian Stanciu

În afară de faptul că eu personal am trei copii dezorientaţi – am 4 de fapt, dar al patrulea nu poate fi nici dezorientat, nici orientat, că n-are încă un an – am văzut şi noi foarte mulţi oameni şi am lucrat cu foarte mulţi oameni. Problema nu e a studenţilor. Sigur că noi putem să facem lucruri acum simple şi oarecum de suprafaţă, pentru că nu suntem în postura în care să avem puterea de a face lucrurile de substanţă pe care ni le dorim. Dar problema este a sistemului de învăţământ.

Sistemul de învăţământ nu îi pregăteşte  ca să aibă un loc de muncă.

Nu-i adevărat că n-au unde să se angajeze. Nu ştiu să facă nimic, asta e problema. Toată lumea se plânge că firmele vor numai oameni cu experienţă. De ce oare? Pentru că oamenii fără experienţă nu ştiu să facă nimic. Învăţământul trebuie să îi înveţe să facă ceva, nu să ştie ceva. Şi atunci vor avea locuri de muncă. Peste tot, în toată lumea, unde învăţământul învaţă oamenii să facă ceva mai degrabă decât să ştie, oamenii au locuri de muncă. Numai la noi nu. Nu se poate eluda acest aspect. Aceasta e responsabilitatea politicienilor şi a sistemului.

Cosmin Alexandru

Ca să exemplific un pic, am avut o discuţie într-o emisiune televizată. Cineva spunea de o cunoştinţă a lui, care este un copil excepţional. A terminat facultatea de drept şi nu-şi poate găsi de lucru. Are un an de când şi tatăl său, şi el, încearcă să-i găsească de lucru. Noţiunea asta în orice ţară civilizată nu există. Copil excepţional care-şi caută de lucru nu există. Există firme care caută copii excepţionali şi care ar plăti aproape oricât să-i aibă la ei ca să lucreze. Ce înseamnă excepţionali? Sistemul şi, iarăşi, principiul e greşit. E excepţional pentru că ştie toate manualele, de la anul I la anul V pe dinafară. E zero barat pentru viaţa reală. Cine să îl angajeze pentru aşa ceva? Cine plăteşte bani pentru aşa ceva? Care client dă unei firme bani pentru a-i trimite un om care să-i recite manualele? Lucrurile astea nu sunt normale. Lucrurile trebuie puse în cu totul alt context. Mişcarea trebuie să fie clar radicală,  de substanţă. E vorba de reformă, nu e vorba de a ajusta pe ici, pe colo, gafe de genul conul şi laptele sau alte aiureli.