Conferinţă de presă URR

Bucureşti, 17 aprilie 2003, club Prometheus

 

Cosmin Alexandru: Conferinţa de presă de astăzi are două motive principale. Cel dintâi este faptul că echipei noastre i s-a alăturat foarte de curând domnul Victor Rebengiuc, care mi-a facut bucuria şi onoarea de a face acest pas - din cate am înţeles, primul în politica românească - către URR.

Cel de al doilea motiv este prezentarea, foarte pe scurt, a unui proiect la care URR participă şi care este derulat de Consiliul Britanic de la Bucureşti.

Vom profita de prezenţa domnului Rebengiuc pentru a face publică, tot astăzi, şi politica sectorială pe care URR-ul o susţine în domeniul cultural.

 

Am să prezint, pentru început, elementele acestei propuneri de soluţii pentru problemele cu care cultura se confruntă în Romania acestui moment, după care am să-l invit pe domnul Rebengiuc să aprofundeze un pic domeniul teatral.

 

În principal, noi, la URR, credem că e absolut necesară o privire a culturii într-o separare foarte clară între creatorii actului cultural şi între manageri actului cultural. Lucrurile nu trebuie să se confunde, ci să fie complet separate. Ca un prim pas, este necesară existenţa unui sistem de educaţie, de formare şi de recompensare a managementului cultural, în paralel cu o sprijinire importantă atât din domeniul privat, cât şi din domeniul de stat a creaţiei culturale.

 

Dorim foarte mult ca domeniul cultural să nu mai fie primul pe lista constrângerilor bugetare, să fie domeniul care pierde de fiecare dată când nu sunt bani. Şi prezentul, şi viitorul unei naţiuni stau în mare măsură în calitatea actului cultural, care este accesibil cât mai multor oameni.

 

Fondurile existente în cultură pot fi folosite mai eficient. Acestea pot fi direcţionate mai eficient şi controlate mai eficient. Asta presupune, însă, eliminarea corupţiei crase care există în ministerul culturii, ca de altfel în mai toate ministerele.

 

Credem că trebuie specializaţi manageri culturali care să poată administra cum se cuvine aceste fonduri. Credem că trebuie instaurată o cultură autonomă, în care influenţa politicului să nu existe, în care delimitarea să fie foarte clară între oamenii de cultură care decid să aibă o opţiune politică şi cei care decid să aibă o opţiune politică pentru a căpăta anumite funcţii şi avantaje, în virtutea cărora să poată direcţiona fonduri către proiecte culturale personale.

 

Mai credem că este important ca statul să susţină implicarea întreprinzătorilor privaţi, antreprenorilor în cultură, prin sporirea plafonului maxim de deducere a cheltuielilor culturale şi a investiţiilor în cultură, a sponsorizărilor pentru actele culturale.

 

Este, de asemenea, foarte important să fie instaurat un parteneriat atât între public şi privat, legat de actele culturale, cât şi între nivelul naţional şi cel local sau între centru, între proiecte care au loc la Bucureşti, şi proiecte care au loc în ţară.  Iar domnul Rebengiuc va putea să facă câteva referiri în domeniul teatral.

 

Mai credem că statul ar trebui să fie foarte preocupat de susţinerea culturii contemporane româneşti, cu atât mai mult cu cât apropierea de Europa, chiar dacă va fi 2007 sau va fi mai târziu, presupune apropierea de o cultură contemporană foarte puternică. Cu această cultură România va intra în competiţie şi trebuie să aibă mijloace necesare pentru a lupta.

 

Un alt lucru foarte important este legat de patrimoniul naţional. Acesta trebuie protejat şi trebuie făcute investiţii în dezvoltarea lui, astfel încât să poată deveni o sursă de venituri pentru cultura românească, lucru care nu se întâmplă în prezent.

 

Şi, în sfârşit, dar nu în ultimul rând, suntem de părere că Departamentul Cultelor trebuie desfiinţat. Într-un regim democratic, cultele nu necesită atâta reglementare încât să impună crearea unor structuri ministeriale speciale. Este un domeniu care trebuie să se autoreglementeze şi să aibă un statut cultural neprivilegiat faţă de alte segmente culturale româneşti.

 

Expuse foarte pe scurt, acestea sunt principiile de bază care, în viziunea URR, ar trebuie să guverneze cultura românească. Am să-l rog, în continuare, pe domnul Rebengiuc să spună câteva cuvinte.

 

 

Victor Rebengiuc: În momentul de faţă, teatrul funcţionează după nişte legi foarte vechi, sovietice, şi momentul ar fi ca ele să se schimbe. Se pare că există o iniţiativă pentru crearea unei legi a teatrelor. Nu cunosc proiectul acestei legi, însă ştiu că există chiar din partea unor creatori de teatru - precum domnul Purcărete - opţiunea pentru păstrarea a ceea ce este bun în sistemul teatral actual - teatrele subvenţionate de stat, evident trebuie să rămână, subvenţia culturală în general şi trupa într-un fel, poate nu într-o mare măsură, dar într-o anumită măsură să existe o trupă permanentă în fiecare teatru.

 

Am lucrat în Franţa şi acolo nu există actori angajaţi în mod permanent într-o companie teatrală. Companiile teatrale funcţionează cu un staf administrativ şi unul de producţie, dar actorii sunt angajaţi întotdeauna pe proiecte, pe durata unui anumit proiect. Evident, acolo există şi o altă legislaţie, există agenţi teatrali care au grijă de mai mulţi actori, care se preocupă să le găsească de lucru actorilor pe care îi reprezintă.

 

Există, de asemenea o lege - pentru intermitent se numeşte. Adică actorii care lucrează pe bază de proiecte pe termen limitat beneficiază, în pauza dintre proiecte, de nişte prevederi legale, sociale, care îi protejează.

 

În momentul de faţă, deja în România sistemul începe să se clatine pe dinăuntru. Sunt actori care doresc să fie independenţi, actori tineri în special pentru că cei mai în vârstă se lasă mai greu cuceriţi de independenţă. Iată, Florin Piersic Junior este unul dintre cei care caută texte, traduce texte, le pune în scenă şi le joacă în spaţii neconvenţionale precum acesta unde ne aflăm astăzi şi unde au loc activităţi culturale remarcabile. La fel ca Florin Piersic Junior sunt mulţi actori tineri, regizori tineri care nu au angajamente în teatrele de stat şi atunci încearcă să se afirme, să-şi facă cunoscută vocaţia prin mijloace neconvenţionale şi prin locuri neconvenţionale. Există pentru aceştia o variantă pe care şi eu o practic în ultima vreme: am fost invitat la Teatrul Naţional din Cluj. Joc cu mare plăcere într-un spectacol regizat de domnul Alexandru Dabija, un spectacol care are succes şi pentru care merg la Cluj de  2-3 ori pe lună.

 

Ce vreau să mai spun este că astăzi apar în faţa dvs. ca membru al URR. E bine că există o "uniune", şi nu exista un "partid pentru reconstrucţia României". Termenul de "partid" mie mi se pare puţin peiorativ. "Uniunea" însemnă mai mult decât partid, iar faptul că există o Uniune pentru Reconstrucţia României este lucru care m-a cucerit şi m-a făcut ca, pentru prima dată în viaţa mea, să mă înscriu într-o organizaţie politică.

 

Am mai fost în UTM, dar acolo ne-am înscris automat. Utm-işti am fost toţi, chiar fără să vrem, pentru că la vârsta aceea nu aveam posibilitatea să discernem dacă e bine sau nu să fim membrii.  Şi atunci a hotărât altcineva pentru noi. Sunt convins - am fost convins să intru în această uniune - de faptul că ea este o uniune tânără, este formată din tineri, sunt foarte mulţi membrii ai ei pe care i-am cunoscut, tineri care erau elevi la data revoluţiei din '89. Dar oameni care s-au specializat în diverse domenii şi care lucrează cu mult succes în momentul de faţă, au iniţiative private şi de un nivel foarte ridicat.

 

Am fost la Cluj acum câteva zile şi am vizitat o fabrică în care lucrează câţiva dintre membrii acestei uniuni. O fabrică de cartoane care se numeste Rondo. Am fost extraordinar de impresionat de modul în care arată această fabrică: totul era ca o farmacie. De la halele de producţie, până la vestiare, totul arată ca o farmacie. Îmi doresc ca România să arate aşa cum arată această fabrică. Oamenii care lucrează acolo, care au făcut această fabrică, care o întreţin, care o fac să producă, să fie productivă,  sunt remarcabili. Ei nu produc pe stoc, ei produc pe comandă întotdeauna. În momentul de faţă se extind, îşi mai fac încă o hală, pentru că au comenzi care depăşesc posibilitatea lor de producţie. Deci aceşti oameni sunt capabili, îi cred capabili şi sunt convins că vor fi capabili să schimbe România.

 

Nu m-am putut încadra în nici un fel în alt partid până acum. Cred că ele sunt compromise. Au făcut fel de fel de încercări, au câştigat încrederea electoratului şi au ajuns în parlament şi la guvern promiţând schimbarea României. Această schimbare nu s-a produs.

 

În momentul de faţă, lucrurile s-au agravat într-o măsura foarte alarmantă şi este momentul să vină cei tineri, cei care sunt independenţi, care sunt pe piciorele lor, care nu sunt tributarii unor ideologii trecute şi care văd bine viitorul şi ştiu să-l construiască.

 

 

Cosmin Alexandru: Mulţumim. Legat de viitor şi de reconstrucţia României, această reconstrucţie este preferabil să se întâmple într-un context puţin mai larg, european. Începuturile, pe de altă parte, pot fi chiar în regiunea în care suntem, şi anume sud-est europeană.

 

Consiliul Britanic de la Bucureşti - care este Consiliul Britanic şi pentru Europa de Sud-Est - va începe să desfăşoare un proiect ale cărei baze sunt puse acum. Un proiect comun între România, Albania, Bosnia-Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Kosovo, Macedonia, Serbia şi Muntenegru pe de o parte, şi Marea Britanie, pe de altă parte. Este un proiect făcut pentru, şi la care participă, tineri formatori de opinie în aceste ţări, în domeniile politic, mass-media, economic şi cultural.

 

Este important ca aceşti oameni tineri, care nu au avut posibilitatea să se cunoască până acum, să înceapă să o facă, să înceapă să construiască un viitor comun, un viitor împreună, în care să se înţeleagă şi în care să vadă în ce măsură au obiective comune. Şi să poată face aceste lucruri în parteneriat cu cei din Marea Britanie, care au un pic mai multă experienţa din acest punct de vedere.

 

Este un proiect care se va desfăşura pe o perioadă de trei ani, care va cuprinde întâlniri, seminarii, conferinţe, proiecte concrete desfăşurate în unele dintre domeniile de care am povestit fie în domeniul cultural, fie în domeniul politic, fie în domeniul economic sau al mass-media. Proiecte care să reuşească, să multiplice beneficiile pe care aceşti tineri formatori de opinie le vor obţine din interacţiunea dintre ei şi din lucrul împreună, atât în ocaziile în care se întâlnesc, cât şi prin coordonarea şi colaborare pe internet şi prin alte mijloace mass-media moderne. Mai multe detalii şi mult mai clare probabil că o să putem furniza împreună cu Consiliul Britanic.

 

URR-ul a fost ales să reprezinte România în bordul care s-a ocupat de designul acestui proiect. Acest design este în curs şi în momentul în care va fi definitivat, va face obiectul unei comunicări mult mai precise.

 

Dacă aveţi întrebări legate de unul din subiectele pe care le-am discuta sau despre orice alt subiect care se referă la URR şi la ce facem noi, am făcut sau intenţionam să facem.

 

 

Reporter.: Aveţi în vedere şi atragerea altor personalităţi?

 

Cosmin Alexandru: Cu siguranţă, mai sunt şi alte personalităţi care ni se vor alătura.

 

Victor Rebengiuc: În piesa asta pe care o joc la Cluj, una dintre replici este "e prima persoană întreagă la minte care ni s-a alăturat". Vor urma şi altele. Este greu. Eu mă alătur prima dată în viaţa mea unei mişcări politice şi o fac fără a cere nici un fel de privilegiu, fără a avea promisiunea unui post în parlament, în guvern, în administraţia locală sau oriunde. O fac numai din dorinţa de a sprijini nişte tineri, un partid tânăr care doreşte schimbarea în bine a României. Nu am nevoie de alt avantaj decât de această schimbare în bine a României. O aştept de multă vreme şi am credinţa că aceşti tineri vor putea să o facă.

 

Reporter: Vă veţi implica activ, domnule Rebengiuc, în atragerea altor nume?

 

Victor Rebengiuc: Asta încerc să fac deja. Probabil că exemplul meu va fi privit ca o ciudăţenie. Dacă nu ai nici un fel de avantaj, oamenii se întreabă de ce s-a băgat ăsta acolo, ce i-or da ei lui de s-a băgat în partidul ăsta pe care nu-l ştie nimeni deocamdată. M-au întrebat: dar cine e în partidul asta? Cum te duci undeva unde nu ştii ce se întâmplă? Eu mă duc. Vă spun că am văzut această întreprindere, ştiu că în general avem de a face cu nişte tineri capabili, nişte tineri bine pregătiţi, nişte oameni care ştiu ce înseamnă ăla management, nu ca mine. Eu cred în ei, vreau să-i ajut pe cât posibil. Încerc să atrag mai multă lume, mai mulţi oameni capabili. Nişte oameni poate nu chiar atât de tineri sau ... tineri ca mine să spunem, alături de această mişcare.

 

Cosmin Alexandru: Pe de altă parte, URR-ul a deschis mai multe drumuri de când a apărut şi acesta este un nou drum, pe care îl deschidem cu ajutorul domnului Rebengiuc, şi anume intrarea în politică din convingere şi nu din interes. Faptul că mai există şi alte personalităţi în România care sunt de acord să dedice efort, timp şi energie unui demers dedicat binelui comun, fără a avea din asta un interes imediat care ţine de o funcţie, de un privilegiu, de un contract, de un post, de... cum spuneaţi ceva mai devreme, "s-o găsi ceva acolo şi pentru mine", cred că este un semnal foarte important că lucrurile trebuie să se schimbe şi politica trebuie văzută din altă perspectivă decât a fost văzută până acum.

 

Politica nu trebuie să fie un loc de satisfacere a interesului personal, ci trebuie să fie un loc în care oameni care au demonstrat că sunt în stare să facă ceva pentru cei din jurul lor pot să o facă în chip organizat şi eficient.

 

Aşadar, sunt convins că mai există şi alte personalităţi în România care gândesc aşa şi care ni se vor alătura.

 

Reporter: Aş vrea să ştiu dacă v-aţi reînscris ca partid şi pe când un congres...

 

Cosmin Alexandru: Nu ne-am reînscris încă, trebuie să ne reînscriem cu cei 25 mii de membrii fondatori, pe noua lege. Probabil că acest lucrul se va întâmpla în maximum o lună.

 

Este foarte probabil ca un prim congres să avem la sfârşitul acestei toamne, începutul iernii. Depinde mult şi de viteza cu care ne dezvoltăm în ţară.  Lucru care se întâmplă, spre bucuria noastră, foarte bine. Avem din ce în ce mai multe comitete locale de iniţiativă, oameni care preiau iniţiativa.  

 

Faptul ca domnul Rebengiuc ni se alătură este un semnal foarte important. Un semnal că suntem pe drumul cel bun şi că există aici un loc în care oamenii de mare calitate vin pentru a ajuta în mod dezinteresat.

 

Dacă nu mai sunt întrebări, vă mulţumesc pentru participare.

 

Alte legături privind conferinţa:

 O viziune pragmatică asupra culturii în România

 Comunicat de presă cu ocazia conferinţei