DOCTRINA PARTIDULUI
Uniunea pentru Reconstrucția României - URR
Considerente preliminare
Doctrina URR este o doctrină de centru-dreapta care îmbină direcțiile
a două ideologii clasice, anume creștin-democrația și liberalismul. Acest
aliaj ideologic se explică, în primul rând, prin exigențele contextului
politic intern. Situația specială a tranziției de la comunism la democrație
reclamă anumite strategii care nu se definesc, neapărat, în termenii concurenței
dintre ideologiile clasice. Există foarte multe măsuri care s-au luat
cu mare greutate sau nu s-au luat nici până acum, măsuri ce vizează, pur
și simplu, funcționarea sistemului democratic, fie că el este văzut din
perspectiva liberalismului, social-democrației sau creștin-democrației.
Pentru a lua aceste decizii indispensabile funcționării unei societăți
normale nu e necesară o doctrină "pură" din punct de vedere
ideologic, iar faptul că ele nu au fost luate atâta timp nu se datorează
atașamentului față de anumite valori și principii ideologice, fie ele
și discutabile, ci unui model vicios de practică politică de care URR
se delimitează tranșant.
În al doilea rând, rolul politic al ideologiilor a scăzut dramatic,
în toată lumea, cu deosebire după căderea comunismului ca ideologie pură
și absolută, care și-a arogat funcția de a transforma în mod discreționar
realitatea. În momentul de față, principiul esențial după care se ghidează
partidele politice din lumea către care tinde și România este pragmatismul,
adică adoptarea de politici și micropolitici care răspund cât mai adecvat
problemelor concrete, punctuale, pe care le ridică noile realități sociale
și culturale, indiferent de orientarea ideologică care le-ar putea fi
atribuită. Chiar dacă suntem departe de ceea ce în țările dezvoltate se
numește societate "postmaterială", chiar dacă avem probleme
specifice, este evident că trebuie să tindem către același model de strategii
politice care se inspiră din mai multe surse ideologice, deoarece acestea
nu fac altceva decât să încerce să fie cât mai receptive față de necesitățile
variate ale diferitelor grupuri sociale, având în același timp ca obiectiv
prioritar implicarea cetățenilor în actul decizional.
De altfel, nicăieri în lume, și nici în România, partidele democratice
ale trecutului nu au încercat să-și impună cu orice preț ideologia în
dauna intereselor celor pe care îi reprezentau și, în general, a intereselor
societății. Istoria politicii moderne include un lung șir de hibridizări
ale doctrinelor și de ajustare a acțiunii practice în funcție de exigențele
momentului; de multe ori s-a întâmplat ca politicieni conservatori să
susțină principii liberale, sau ca liberalii să promoveze măsuri sociale.
Important e ca obiectivele mari ale societății (iar sondajele de opinie
arată că aceste obiective generale ale democrației și economiei de piață
sunt identificate ca atare de majoritatea electoratului) să fie atinse
ca rezultat al unui act de guvernare eficient. Din păcate, guvernările
de până acum nu au reușit nici pe departe să producă astfel de rezultate.
În consecință, orientarea doctrinară a URR poate fi sintetizată în 5
direcții principale, fiecare din ele compusă din câteva atribute ideologice.
Unele dintre ele, precum proprietatea privată, responsabilitatea individuală
sau inițiativa caracterizează în egală măsură cele două orientări principale
de centru-dreapta, cu diferențe de nuanță nesemnificative. Altele, cum
ar fi pragmatismul, subsidiaritatea, democrația directă, pluralismul sau
toleranța înclină către una dintre cele două direcții ideologice, dar
au în același timp o relevanță clară și pentru cealaltă, astfel că profilul
final pe care ele îl compun împreună este unul coerent de centru-dreapta.
În același timp, toate aceste atribute, fără excepție, exprimă acele valori
europene esențiale care stau la baza modelului politic, social și economic
a cărui consolidare dorim să o realizăm în România.
Pragmatism și subsidiaritate
Prima direcție majoră include atributele pragmatismului
politic și pe cel al subsidiarității efective.
Pragmatismul se referă exact la un tip de politică orientată spre rezultate
și mai puțin preocupată de puritatea ideologică a soluțiilor pe care le
propune. Pragmatismul e o valoare centrală a URR. El înseamnă și asumarea
până la capăt a problemelor grave cu care se confruntă România, și susținerea
acelor soluții cât mai eficiente de rezolvare a lor, fără a întreține
însă iluzia că ele pot fi rezolvate peste noapte prin ordonanțe de urgență
foarte ingenioase sau prin ecouri de presă bine controlate.
Principiul subsidiarității are în vedere faptul că prosperitatea și adevărata
justiție socială nu se pot asigura niciodată doar de sus în jos, nu pot
fi "date" de guvern "populației". Ele trebuie să se
bazeze pe practici curente la nivelurile de bază ale societății, să fie
create și susținute în mod continuu la nivelul celor mai restrânse comunități
locale. Adevărata performanță a democrației se creează (și se poate evalua)
la acest nivel; nu e o sarcină ușoară, fiindcă subsidiaritatea, pentru
a fi funcțională, necesită o participare politică foarte ridicată, care
acum nu există. De aceea, subsidiaritatea efectivă e o strategie esențială
și în același timp un obiectiv de durată al URR.
Comunitate și tradiție
O a doua direcție include atributul comunității
puternice și pe cel al valorizării tradiției.
Una din primele exigențe ale societății românești ar trebui să fie refacerea
comunităților puternice, funcționale, dar nu a comunității amorfe impuse
de sistemul comunist, care se baza pe o solidaritate a supraviețuirii.
Comunitatea pe care URR dorește s-o creeze trebuie întemeiată pe o coeziune
și solidaritate reale, care să permită atât materializarea rapidă și eficientă
a intereselor majorității, cât și ocrotirea celor care au nevoi speciale,
deoarece se află în situații speciale. Comunitatea trebuie să ofere, în
măsura în care este posibil, o cât mai bună egalitate a șanselor; nu omogenizarea
societății, ci crearea posibilității ca fiecare să-și pună cât mai bine
în valoare însușirile (în primul rând prin educație, dar și prin asistență
medicală, socială etc.). Un rol esențial în cadrul comunității revine
familiei ca placă turnantă între indivizi și societate; familia ar trebui
să fie, în general, cea mai restrânsă dar și cea mai funcțională "comunitate",
elementul de bază al comunităților mai largi. În plus, familiei îi revin
responsabilități speciale în situația efortului uriaș al reformării sistemului
social și politic (spre exemplu în educație, în adaptarea la noile condiții),
și de aceea ea trebuie să se bucure de o atenție aparte.
Valorizarea tradiției se referă la găsirea acelor metode flexibile și
creative de păstrare a tradițiilor românești. Formele culturale împlinite
în care se regăsesc tradițiile noastre trebuie păstrate ca atare, ca parte
a memoriei colective dar, pentru că nimic nu stagnează în lumea în care
trăim, spiritul însuși care le-a creat trebuie dus mai departe, înspre
forme noi de creație. Este important de precizat faptul că tradițiile
românești nu se limitează, cum se consideră adesea, la folclor. Avem tradiții
în creația cultă, așa cum avem și tradiții industriale; toate acestea
trebuie și ele să fie pe de o parte păstrate (conservate) ca atare, în
formele lor istorice, pe de altă parte cultivate și duse mai departe.
URR consideră istoria în primul rând ca motivație pentru realizări viitoare,
și nu ca sursă de automăgulire sau consolare, ca destinație pentru evadarea
din fața greutăților prezentului. Privită cu discernământ, istoria noastră
oferă și modele de acțiune, și contra-modele; oferă și motive de mândrie
și momente de grație, așa cum oferă și momente tragice a căror repetare
trebuie evitată.
URR se pronunță categoric pentru respectarea legilor și pentru aplicarea
lor în condiții de perfectă egalitate între cetățeni. Există însă anumite
funcții pe care legile nu le pot îndeplini, de exemplu aceea de a oferi
modele de gândire și acțiune. În general, legile trebuie să interzică
săvârșirea acțiunilor dovedite a fi vătămătoare pentru indivizi sau societate,
și nu să oblige la săvârșirea acțiunilor considerate, în acel moment,
că reprezintă binele moral. Aici intervine rolul esențial al tradiției
care, departe de a avea doar o funcție decorativă, oferă modele de gândire
și acțiune. Doar de la acestea plecând poate fiecare să gândească și să
acționeze liber, într-un mod care îl reprezintă doar pe el; tradiția este
cea care oferă substanță și continuitate vieții în societate, și fundalul
necesar oricărei existențe private. În acest sens, un capitol special
al tradiției îl constituie valorile creștine. Ele sunt esențiale în calitatea
lor de principal suport al moralității pentru o largă majoritate a românilor.
Valorile creștine au un rol esențial în formarea celor tineri și în crearea
unor raporturi cât mai solide și mai umane în cadrul comunității.
Democrație și conducere
A treia direcție doctrinară este cea definită de atributele
democrației directe și al conducerii în echipă.
Democrația directă poate funcționa atât la nivel național cât și local
și ea se poate manifesta în două direcții: în primul rând, referendumuri
și consultări ale tuturor cetățenilor cu drept de vot. În al doilea rând,
inițiative prin care electoratul propune, atunci când socotește necesar,
adoptarea anumitor măsuri. URR propune introducerea și utilizarea cu discernământ
a formelor democrației directe, în special a consultărilor impuse, deoarece
dacă frecvența acestora depășește în mod sensibil nivelul de participare
politică pe care îl poate oferi societatea, ele pot crea un efect advers,
de îndepărtare a cetățenilor de procesul politic. Democrația directă este,
și ea, un indicator esențial al gradului de evoluție și funcționalitate
al unui sistem politic democratic; este și o metodă de îmbunătățire a
performanțelor acestui sistem, dar în primul rând este un obiectiv strategic
a cărui realizare depinde de întrunirea mai multor factori (participare
politică ridicată, stabilitate politică, coeziune socială etc.), așadar
ea este obiectiv pe termen mediu și lung. Pe lângă aceste forme generale
ale democrației directe, URR susține chiar în organizarea internă a partidului
cele mai directe și mai transparente forme ale democrației: alegerea directă
a conducerii, votul deschis (cu o unică excepție impusă de Legea Partidelor)
și autonomia largă a filialelor, care scurtează și ea procesul reprezentării
în adoptarea unei decizii.
Conducerea în echipă e un alt element esențial al noii viziuni asupra
actului politic pe care o propune URR. Politica românească a fost și este
încă dominată de lideri discreționari, a căror primă preocupare e nu generarea
unui act de guvernare eficient, ci acapararea unei părți cât mai consistente
a puterii, chiar dacă asta se face cu prețul strivirii structurilor democratice
ale propriului partid, al promovării unor personaje obediente și șterse
în eșaloanele 2 și 3 ale partidelor, ministerelor etc., astfel încât ei
să nu constituie o concurență reală. În sfârșit, prețul plătit pentru
pofta necontrolată de putere care îi bântuie pe actualii actori politici
principali poate lua forma afectării grave a echilibrului dintre puteri,
de exemplu atunci când Președinția încearcă să-și extindă dominația, dincolo
de limitele constituționale, asupra Guvernului, sau Guvernul asupra Parlamentului.
Principiul conducerii în echipă vine, de aceea, să corecteze aceste excese;
el urmărește eficiența ce rezultă din cooperare, în locul luptelor pentru
putere care se duc mai mult în interiorul partidelor, instituțiilor și
guvernelor decât între partide.
Persoană, proprietate și responsabilitate
A patra direcție cuprinde ca atribute persoana
autonomă, proprietatea privată și contabilizarea responsabilității.
Ideea persoanei autonome se împletește organic cu cea a comunităților
puternice. O comunitate puternică și funcțională se poate forma numai
din cetățeni autonomi și activi; o comunitate dominată de spiritul conformismului
și de acea formă de solidaritate a supraviețuirii nu va reuși să creeze
niciodată nici prosperitate, nici forme avansate ale dreptății. De aceea
devine esențială capacitarea politică ("politică" în sensul
larg al existenței împreună cu ceilalți) a cetățenilor, crearea acelor
forme instituționale care să le pună cât mai bine în valoare disponibilitatea
de a se implica în administrarea treburilor publice; trebuie stimulată
înțelegerea faptului că acest gen de implicare este forma ideală de urmărire
a acelor interese private care au și o relevanță comunitară, adică marea
lor majoritate.
Proprietatea privată este, alături de garanțiile legale privind egalitatea
formală dintre cetățeni, cea mai importantă bază pe care se dezvoltă acest
tip de cetățeni autonomi și activi; din păcate, deși principiul ei a fost
îndelung clamat în anii tranziției, situația proprietății private nu este
nici astăzi satisfăcătoare.
În sfârșit, corelativul logic al persoanei autonome și al libertății
de care ea trebuie să se bucure este contabilizarea strict individuală
a responsabilității sale, o idee față de a cărei aplicare se manifestă
multă reticență, dar care este indispensabilă construirii unei societăți
funcționale. De la nivelul Guvernului până la cele ale administrației
publice și ale multor întreprinderi economice, responsabilitatea individuală
nu este încă o regulă a jocului; ea nu este nici asumată din interior,
nici impusă instituțional, ci este disipată asupra unor colective atât
de largi, încât se pierde fără urmă. Această practică produce neajunsuri
uriașe: administrare dezastruoasă a țării și a localităților, servicii
publice în plină descompunere, găuri în bugete, dispreț față de cetățenii
obișnuiți etc. De aceea, responsabilitatea individuală este una din condițiile
necesare trecerii de la situația în care pierdem toți împreună (cu excepțiile
binecunoscute), la situația în care putem câștiga toți împreună. Pe de
altă parte, responsabilitatea individuală trimite imediat la tema mai
largă a justiției și legalității. URR pleacă de la faptul esențial că
egalitatea cetățenilor în fața legii nu este încă o realitate substanțială
în România și prevede, ca principală cale de a o dobândi, consolidarea
instituțiilor cu atribuții în domeniu. Așa-zisele campanii anticorupție
ale ultimului deceniu, cu decizii capricioase și cu graficul arestărilor
hotărât de partidul aflat la putere, nu sunt în realitate decât o lovitură
grea dată instituțiilor care au sarcina de a asigura respectarea legii,
deoarece le uzurpează atribuțiile. De asemenea, trebuie amintit faptul
că nu doar corupția generalizată afectează starea justiției în România.
Incoerența reglementărilor și inflația legislativă, împreună cu faptul
cu legea nu e percepută ca un mecanism obiectiv și transpersonal, fac
ca Poliția, Parchetul și chiar tribunalele să ia în considerare doar anumite
legi și să ignore altele; o situație intolerabilă care reclamă cu necesitate
soluția amintită mai sus.
Pluralism, toleranță și inițiativă
A cincea direcție doctrinară este cea care reunește
atributele pluralismului autentic, toleranței reciproce
și inițiativei libere.
Pluralismul se întemeiază pe un principiu simplu: fiecare are dreptul
să se autodefinească și să-și afirme diferența. El poate suna chiar banal
în formularea sa clasică, anume "fiecare are libertatea să facă ce
vrea, atâta timp cât nu încalcă libertatea celorlalți", dar realizarea
practică a acestui principiu aparent banal nu e deloc simplă.
Libertatea fiecăruia de a face orice, îngrădită doar de libertatea celorlalți,
trebuie susținută de o reală toleranță a fiecăruia față de ceilalți, de
o acceptare reală a diferenței prin care aleg ei să se definească. În
plus, a trasa cu rigoare și justețe limita până la care poate merge libertatea
de acțiune a persoanei e o operă de mare finețe, care reclamă instituții
competente și înalt funcționale. Comunitățile, atât comunitatea largă
națională, cât și cele locale, trebuie să identifice, printr-un efort
de clarificare a valorilor prin care se definesc și a proiectelor majore
în care sunt interesate, acele cadre dincolo de care acțiunea individului
e considerată vătămătoare. Ca și democrația directă sau subsidiaritatea
efectivă, și toleranța reală între membrii comunității este o valoare
a cărei transpunere în practică nu se poate desăvârși pe termen scurt.
Nu numai că trasarea limitelor amintite mai sus este foarte dificilă (ca
și aplicarea lor nediscriminatorie fiecărui caz în parte), dar această
operație de cenzură se reglează după un exercițiu îndelungat de negociere
cu inițiativele generate de interesele particulare cărora li se aplică.
Stimularea inițiativei libere este, astfel, un alt punct esențial al
doctrinei URR. Inițiativa liberă este văzută ca însuși mecanismul care
produce în economie prosperitatea, în societate pluralismul, în viața
comunitară dinamismul și în politică un act de guvernare eficient.
Considerente finale
O primă remarcă ce trebuie făcută în legătură cu doctrina URR este aceea
că ea, consecventă valorii centrale a pragmatismului, reunește în mod
intenționat atribute de un înalt nivel de generalitate, cum sunt principiile
pluralismului sau al liberei inițiative, cu atribute mult mai concrete
cum sunt cele ale conducerii în echipă sau al responsabilizării individuale.
Fiecare atribut reflectă, pe de o parte, o convingere profundă, pe de
alta implică soluții ferme pentru probleme concrete. Doctrina URR este,
astfel, sursa de inspirație pentru crearea unui program politic al URR
care să fie un răspuns la programele politice prea vagi ale partidelor
politice românești. Nu de puține ori, atunci când ajung la putere, inițiază
politici arbitrare care nu se potrivesc prea mult propriului program,
sau se potrivesc la fel de bine oricărui alt program, tocmai din cauza
ambiguității constitutive a acestora. Evident, o cauză încă mai importantă
a caracterului arbitrar al guvernărilor tranziției este lipsa atașamentului
real față de valori și principii, fie ele și vag exprimate.
De asemenea, o altă constatare care se poate face imediat față de conturul
general al acestei doctrine este că ea se raportează la niște obiective
pe termen lung și are în vedere o acțiune politică îndelungată, de construcție
prin efort constant și plecând de la un atașament profund față de ideile
și valorile asumate. Este, și aceasta, o replică dată stilului "cosmetic"
de guvernare generat de devastatoarele obsesii pentru imagine și pentru
aparențe care au caracterizat îndeobște guvernările de până acum. În acest
sens, URR se delimitează categoric de optimismul iresponsabil și demagogic
al clasei politice actuale referitor la nivelul de democrație și de performanță
economică al României, precum și referitor la condițiile de integrare
europeană a ei. Această doctrină propune, dimpotrivă, recunoașterea situației
reale, așa cum este ea, și transformarea ei prin prisma unor ținte precise
și printr-un efort colectiv de durată.
Doctrina URR nu este una calculată abstract, ci ea provine direct din
experiența de viață a celor care au fondat partidul Uniunea pentru Reconstrucția
României, precum și a celor care au decis apoi să se alăture acestui proiect
politic. Ca o consecință directă, statutul partidului este astfel gândit
încât această relație directă să funcționeze și în viitor: orientarea
ideologică și strategiile majore ale URR vor rămâne întotdeauna vii, dinamice
în sensul că, dincolo de câteva principii și valori fundamentale ale democrației
la care nu se poate renunța, vor reflecta întotdeauna aspirațiile celor
care se vor alătura URR și ale celor pe care URR îi reprezintă. Doctrina
URR reflectă o anumită cultură și un anumit mod de viață, care pun mare
preț pe libertatea personală, pe dinamism, pe curajul de a acționa nemijlocit
și pe rezultatele care pot fi astfel obținute; în același timp, însă,
acest mod de viață prețuiește echilibrul, luciditatea, moderația, respectul
reciproc și bunul simț care trebuie să ofere o formă de comunicare și
interacțiune între oameni. Este o mentalitate care include necesitatea
respectului față de lege indiferent de poziția politică, socială sau economică
a cuiva la un moment dat.
Acesta este și motivul pentru care URR a ales termenul de "uniune"
în locul celui de partid. URR este în primul rând o construcție politică,
dar este și o nouă formă de comunicare și acțiune care își propune să
atingă un nivel de coeziune și eficiență superior celor pe care le-au
oferit (și le oferă încă) formele de asociere anterioare din România.
Mai presus de orice, doctrina URR urmărește, așa cum sintetizează și motto-ul
partidului
- "Fiecare contează" - crearea de comunități în care fiecare
individ să fie recunoscut și luat în considerare, care să ofere fiecăruia
posibilitatea de a-și afirma demnitatea personală și de a-și dezvolta
umanitatea într-o manieră relevantă și pentru aspirațiile lui intime,
dar și pentru comunitatea în care trăiește, aici în România.
Ai o idee, o observație, o dorință în legătură cu acest site?
Trimite-o pe adresa webmaster@urr.ro