Uniunea pentru Reconstrucția României - URRUniunea pentru Reconstrucția României - URR
Select language:
 Română RO    Magyar HU    English EN 
 Home-ul meu e aici!   Pagina mea favorită! 
 Intră pe forum!
FIECARE CONTEAZĂ
Închis: 31.12.2004
  Prima pagină     Spirit      Manifest      Cod      Statut      Doctrina      Rapoarte [fin.]      Atitudini      Istorie      Oficiale   Hartă site  
Direct@URR


Știri@URR
La e-mail
...în site!
Alegerile Generale 2004
Chat
Studio
Răspunsurile URR la chestionarul TI
Întâlnire Bran
Raport financiar
Alegeri locale 2004
www.bihor.urr.ro
www.cluj.urr.ro
www.brasov.urr.ro
www.arad.urr.ro
Programul Politic

 STARE DE SPIRIT 
Căutare
Google
FIECARE CONTEAZĂ DACĂ NU PARTICIPI NU SE SCHIMBĂ NIMIC
2004 - punctuale
Gratierea lui Cozma [17.12]
Epoca Iliescu a decedat [15.12]
Libertatea încătușată [08.10]
PSD și raportul de țară [08.10]
2003 - punctuale
Copiii străzii [23.11]
Constituția [08.10]
Polițiștii-benzinari [04.08]
Statistică [21.07]
Derogări ... [07.07]
Mamutul administrației[15.06]
Normalitatea criticii [25.05]
Hoția de stat [17.05]
Socialismul "creștinesc" [09.05]
Libertatea de exprimare [21.04]
Cercul puterii [16.04]
Redistribuirea [05.04]
Anticorupție [22.03]
CNSAS [15.03]
Codul Muncii [10.03]
Sănătate [03.03]
speciale
România cui? [31.05]
Perversiunea diplomației [30.04]
Războiul din Irak [25.03]

Discuții Forum

pentru tipar!

30.04.2003

Perversiunea diplomației

 

Criticile recente ale unor oficiali americani sau europeni la adresa corupției din România ies, prin duritatea lor, din tipicul criticilor internaționale obișnuite. Ele trădează o certă exasperare și avertizează, în primul rând, asupra riscului ca România să nu-și atingă obiectivele strategice politice și economice; aceste obiective se suprapun destul de relativ cu obiectivele strategice europene sau americane, astfel că doar paranoia curentă a guvernanților i-a făcut să califice criticile ca "amenințări" la adresa României. În fapt, amenințare la adresa României nu poate fi decât stilul demagogic al unui guvern care e slab și abuziv în același timp, care compensează, spre exemplu, incapacitatea de a colecta taxe prin ridicarea lor la cote absurde sau care combate corupția printr-un pachet legislativ care mai degrabă o oficializează.

 

Reacțiile violente și absurde ale șefului guvernului și ale câtorva din miniștii săi la criticile internaționale se explică tocmai prin această tendință de a rezolva exclusiv prin demagogie orice problemă. Problemele României sunt, pentru guvernul Năstase, exclusiv probleme de imagine și, ca atare, a minimaliza criticile ambasadorului american sau ale șefului Delegației Comisiei Europene este vital pentru salvarea aparențelor. Nu are prea mare importanță cât de stupide sau infantile sunt aceste reacții minimalizatoare, spre exemplu insinuarea primului ministru că criticile internaționale nu contează deoarece nu vin direct din interiorul guvernelor respective, sau pretențiile unui ministru că ambasadorul american vorbea doar ipotetic, despre corupție în general (ceea ce l-a obligat pe acesta să precizeze că nu vorbea ipotetic, ci se referea la o corupție cât se poate de reală). La fel de cinică este pretenția primului ministru că se încearcă, cu bună credință, combaterea corupției prin mecanisme instituționale, spre exemplu prin formarea unor funcționari publici competenți și incoruptibili: PSD este cel care imediat după alegeri a dat afară o mare parte a funcționarilor angajați de "ceilalți", condiționându-i politic pe cei rămași, și le-a micșorat drastic salariile. Dar pentru demagogia PSD transformarea unei realități în exact opusul ei nu e o problemă prea mare.

 

Există un motiv simplu pentru care nu are mare importanță cât de cusute cu ață albă sunt reacțiile de mahala ale guvernului: ele au un singur scop, anume de a oferi un pretext, oricât de șubred, electoratului său, care simte nevoia de a se debarasa de problema complicată a corupției. Fiindcă acuzarea unanimă a corupției nu e decât una dintre modalitățile prin care o mare parte a electoratului își creează un surogat de participare politică, adică își justifică lipsa totală de participare politică; paroxismul paradoxului e atins de electoratul PRM, care promovează în Parlament persoane și interese dintre cele mai suspecte sub sloganul "Jos mafia".

 

Din acest punct de vedere, atitudinea guvernului, oricât de aberantă ar fi după regulile logicii și ale bunului simț, este o atitudine abil populistă. Demagogia anticorupție a guvernului reflectă atitudinea anticorupție lipsită de conținut a multor români, în special a electoratului PSD și PRM. Toți sunt împotriva corupției, dar cei care i se opun ferm în viața de toate zilele sunt excepții rarisime. Au mare trecere soluțiile radicale, de la execuții pe stadioane până la înființarea de instituții "specializate" în combaterea corupției, dar acestea nu reușesc, în final, decât să mai croșeteze ceva material pentru conferințele de presă ale guvernului.

 

Puțini văd însă, și susțin efectiv, soluțiile adevărate: independența Justiției, formarea unui corp de funcționari publici stabil și competent etc. În locul acestor soluții sunt preferate numere de circ precum dizolvarea Consiliului General al Bucureștiului, o măsură care încurajează corupția în loc s-o combată: ea nu pedepsește pe nimeni, ci îi încurajează pe cei în cauză să-și mute corupția în altă zonă, se substituie instituțiilor abilitate să ancheteze și să judece și astfel le afectează grav, și nu în ultimul rând e o nedreptate față de consilierii necorupți. Cu toate acestea, o astfel de măsură aberantă și contraproductivă este chiar prototipul luptei anticorupție în România, care se manifestă exclusiv prin focuri de artificii care se sting la fel de brusc precum se aprind și care au menirea principală de a încânta ochiul.

 

Corupția a fost, dintotdeauna, consubstanțială societății românești, și ea reflectă direct nivelul redus de asimilare a democrației, respectiv a egalității de principiu dintre oameni ca valoare esențială a acesteia. Cei care explică succesul PSD printr-o dorință încă nesatisfăcută de egalitate se amăgesc singuri, deoarece această dorință de egalitate este cu totul minoritară. De asemenea, orice forme de egalitate ca valori democratice se bazează pe egalitatea formală, de principiu între cetățeni, adică egalitatea în fața legii. Nu poate exista o aspirație de egalitate de tip social-democrat, care tinde să reducă decalajele sociale ce îi separă pe defavorizați de ceilalți, dacă nu e deja asimilată valoarea egalității de tip liberal, o egalitate de șansă în cadrul căreia indivizii au libertatea de a-și croi liber destinul și de a se bucura de ceea ce pot dobândi în baza meritului lor personal, în limita unor condiționări rezonabile. Asistența socială performantă trebuie precedată nu numai de o economie performantă, ci și de instituirea egalității formale între cetățeni, care în România e încă departe de ceea ce ar trebui să fie.

 

Tocmai de aceea, "egalitatea" pe care o reflectă deciziile guvernului Năstase nu este o egalitate care îi asistă pe cei aflați în dificultate cu ajutorul celorlalți, ci o "egalitate" care îi împiedică pe cei ce doresc să se dezvolte pe căi legale și care cheltuie resursele astfel obținute într-un mod arbitrar. Este o aspirație de tip colectivist, nu democratic, dar care nu are o culoare ideologică precisă, de exemplu nu se poate spune că e de stânga. E o "egalitate arbitrară", netransparentă și imposibil de formulat în reguli clare și universale, constituind o bază naturală pentru corupție; egalitatea colectivistă a supraviețuirii pe care o reprezintă PSD spune că nimeni nu are dreptul să se separe de corpul națiunii și să-și făurească un destin individual, deoarece astfel se periclitează destinul național. Corupția este acceptată, dincolo de declarațiile nervoase din sondaje, ca un privilegiu natural al conducătorilor care păstoresc poporul pe drumul destinului său, care e cel al supraviețuirii în orice condiții. Or, ar fi timpul ca această mentalitate să nu mai fie singura reprezentată pe scena politică românească. Ar cam fi timpul ca partidele care consideră că spolierea bugetului e un privilegiu natural să fie sancționate electoral, și o altă mentalitate să alimenteze lupta anticorupție.

 

Corupția care e acum solid instalată în societatea românească va începe să dea înapoi doar atunci când egalitatea de principiu dintre cetățeni va deveni o aspirație suficient de reprezentativă încât să-i determine pe guvernanți să asigure respectarea legii. Până atunci, corupția rămâne o realitate tolerată, și "anchetată" în bătaie de joc de organe conduse de membri PSD precum Victor Ponta sau de fideli PSD precum Ion Amarie; pentru ei, lupta anticorupție înseamnă anchetarea corupților neafiliați la PSD și protejarea corupților proprii. Realitatea fundamentală în cazul corupției românești actuale este aceea că guvernul Năstase nu are nici cea mai mică intenție de a o combate, ci doar de a o administra cât mai bine în folos propriu și de a-i diminua imaginea negativă.

 

În aceste condiții, adevărata soluție pentru problema corupției, ca și pentru celelalte probleme grave ale societății românești, este un nou tip de acțiune politică, bazată pe o participare politică ridicată care să susțină decizii radicale, cu rezultate palpabile. Până atunci, jocul demagogic al guvernelor românești, care luptă cu corupția doar în discursuri și care în realitate reușește doar să o instrumenteze cu mai mult sau mai puțin succes, nu va face altceva decât să țină România departe de Europa și de standardele ei în materie de democrație.

 

Aroganța guvernului Năstase față de criticile internaționale vizând corupția sunt foarte grave; nu doar pentru că afectează relațiile României, ci pentru că tind să conserve această tară esențială a unui sistem politic dezastruos, care mai devreme sau mai târziu se va răzbuna. Faptul că Adrian Năstase practică un limbaj dublu, fiind de acord și respingând aceste critici în același timp, ține de un model pervers și perdant de diplomație, altfel explicabil pentru cineva care a practicat "diplomația" și înainte și după 1989. Iar atunci când premierul coboară, în criticarea celor care acuză corupția din România, la nivelul unor obscenități de mahala pe care ne e jenă să le reproducem, el nu numai că aruncă în derizoriu problema corupției, dar ridică noi bariere în integrarea europeană a României.

 

Astfel că avertismentele internaționale vizând un eventual eșec al integrării României în UE ar trebui privite cu toată gravitatea, și nu luate în derâdere. Pentru că, în momentul de față, perspectiva eșecului se conturează destul de clar.

 

 



NetSoft - Linux Servers Install & Administration
Ai o idee, o observație, o dorință în legătură cu acest site?
 Trimite-o pe adresa webmaster@urr.ro 

 afișări 
[Confidențialitate] URR