2004 - punctuale Gratierea lui Cozma [17.12] Epoca Iliescu a decedat [15.12] Libertatea încătuşată [08.10] PSD şi raportul de ţară [08.10] 2003 - punctuale Copiii străzii [23.11] Constituţia [08.10] Poliţiştii-benzinari [04.08] Statistică [21.07] Derogări ... [07.07] Mamutul administraţiei[15.06] Normalitatea criticii [25.05] Hoţia de stat [17.05] Socialismul "creştinesc" [09.05] Libertatea de exprimare [21.04] Cercul puterii [16.04] Redistribuirea [05.04] Anticorupţie [22.03] CNSAS [15.03] Codul Muncii [10.03] Sănătate [03.03] speciale România cui? [31.05] Perversiunea diplomaţiei [30.04] Războiul din Irak [25.03]

Discuţii 

15.12.2004

Spaţiul mioritic:

Epoca Iliescu a decedat!

Liviu ANTONESEI - vicepreşedinte URR

Sigur că victoria lui Băsescu, singur împotriva întregului aparat de stat, pus să lucreze pentru candidatul partidului-stat, singur împotriva tutror mediilor audio-vizuale aservite - cu excepţia postului Realitatea TV -, singur împotriva "analiştilor şi canaliştilor", este entuziasmantă. Merita să trăieşti asta fie şi doar pentru a-l vedea pe Năstase negru la faţă şi pe fosta viitoare primă doamnă cu nasul în bernă. Însă prinşi de entuziasmul victoriei, care pare să fi molipsit pînă şi pe crainicii de la TVR şi Antena 1, cînd relatau de la "faţa locului", adică de la manifestările de bucurie ale simpatizanţilor marinarului, riscăm să nu măsurăm adevărata importanţa a acesteia. Pentru că, duminică 12 decembrie 2004, cînd cel crescut la sîn şi purtat de mînuţă de Tătuca, să nu se rătăcească în "meandrele tranziţiei", a pierdut alegerile, a suferit înfrîngerea capitală şi Ion Iliescu, care l-a cauţionat şi i-a făcut campanie în draci şi în dispreţul Constituţiei.

Am asistat, deci, la decesul oficial al regimului Iliescu, al epocii Iliescu, şi acesta e un motiv de bucurie, poate chiar mai mare decît victoria lui Băsescu în sine - deşi, tocmai victoria a fost cauza decesului. De ce fixăm decesul acum? Pentru simplul motiv că, în 1996, avea posibilitatea să revină şi a şi făcut-o în 2000! Acum, nemaiavînd această posibilitate, a încercat să-şi lase succesor pe cel care a negociat Tratatul cu Uniunea Sovietică din 1991, pe care l-a păstrat alături şi l-a crescut atunci cînd "lupii tineri" ai FSN-ului au plecat cu Roman, pe cel pregătit să primească "moştenirea Kremlinului", căci despre asta e vorba, indiferent de feţele "europene" şi "natoiste" pe care şi le arborează politrucii din motive de conjunctură.

Eşecul consumat, bătrînul activist nu se lasă! S-a întors în forţă la partid, îl trece pe Năstase în planul doi şi mizează pe alt tovarăş de drum, dl. Voiculescu, cu trecutul demn de personajul unui roman de aventuri. Nu spun genul, că insul e degrabă plecătoriu spre trebonal. Pentru că propunerea acestuia, de cea mai pură - e un joc de cuvinte! - origine iliesciotă nu e doar indecentă, ea este periculoasă, subversivă, pare gîndită acum vreo 16 ani, cînd, de pildă, Stasi, a scufundat în subteranele societăţii est-germane 5000 de agenţi, să fie acolo, pentru viitor.

Reacţia la propunerea iliesco-voiculesciană este un excelent revelator pentru a măsura corectitudinea jurnaliştilor & analiştilor noştri. Cine pune botul, e clar - prost ori vîndut. Tertium non datur. Pentru că ea se traduce prin menţinerea PSD-lui, cu Iliescu în frunte, la putere şi, deci, prin a doua amînare decesului. Aşa e cu cadavrele politice, put, dar nu se lasă nici moarte! Parcă-s vampiri!

Ce soluţii are, deci, Băsescu? Fie un guvern minoritar, fie forţarea anticipatelor. Oricît de antipatică e ultima şi oricît de greu din pus în aplicare din motive de procedură, dar şi din altele omeneşti, prea omeneşti, cum ar fi comoditatea oamenilor abia instalaţi în fotolii parlamentare, este de fapt singura care poate conduce la curăţarea completă a clasei politice româneşti de reziduurile securist-comunist-cleptocrate. Şi e fără riscuri! Băsescu e oricum preşedinte, iar scorul Alianţei n-ar fi mai mic. Efectul Băsescu ar fi covîrşitor. Ca şi în bătălia din capitală, cînd a cerut bucureştenilor un consiliu şi l-a primit! Orice aranjament cu clica iliesciană l-ar compromite şi pe Băsescu, şi pe colegii săi.